(…)
vei intra în mine ca-ntr-o țară străină
cu obiceiuri ciudate și o limbă greu de pronuntat
o să te sperii în aceeași măsură în care o să mă iubești
dar o să stai orice ar fi
alături de urcările și căderile mele
dacă o să m-arunc tu o să mă prinzi și
dacă o să-mi fie foame tu o să-mi faci ceva de mâncare și
dacă o să mă doară capul sau un ochi sau un deget
tu o sa fii o pastila care ma va face sa nu simt nimic
tu o să mă lovești tare în alt loc
încât să muți durerea
undeva unde să poți avea grijă de ea
undeva unde s-o poți atinge
cu degetele tale mici care fac totul suportabil
simplu
ușor și mai ales
firesc
ca o stiinta exactă pe care nu o poți schimba
ca gravitația
noi doi când ne chemăm unul în lumea altuia
și timizi facem câțiva pași
fiecare înaăuntrul celuilat
și dup-aia fugim de atâta viață ni se face frică
ne luam trupurile în brațe și ne bucurăm ca oamenii simpli
cu bucurii simple